“Imi doresc de foarte mult timp sa scriu aceasta scrisoare. La cine va ajunge si pe cine va interesa, chiar nu conteaza; important este ca o scriu. Vreau sa mentionez ca aceste randuri nu reprezinta un manifest de ura sau nemultumire la adresa nimanui si nici nu intentioneaza sa ofenseze pe nimeni in nici un fel, ba chiar sunt sigura ca macar cativa dintre voi o sa fiti de acord cu mine, cel putin in unele aspecte.

Am crescut ca un copil absolut normal si obisnuit, intr-o familie cat se poate de normala care m-a invatat ce este bine si ce este rau in urma experientei de viata, nu am fost un copil bogat dar nici prea sarac, am avut o copilarie extraordinar de frumoasa cu prieteni pe viata. Am fost un copil vesel cu foarte multa energie si nu am visat la lucruri prea complicate. Tot ce mi-am dorit pentru viitor a fost sa fiu fericita, iar precum multor copii, mi-a placut sa fiu in centrul atentiei in destul de multe situatii…lucru perfect normal pentru o pustoaica nu? :d

Pe la 20 de ani am avut o revelatie nu tocmai placuta. Am realizat ca nu toti oamenii din jurul meu sunt atat de fericiti pe cat ar putea sa fie, unii dintre ei sufereau de boli ale societatii moderne, iar altii erau pur si simplu deprimati.

Pe unii ii cunosteam, iar de altii auzeam la tot pasul. Nu am vazut niciodata o crestere atat de evidenta precum cresterea numarului de farmacii; cel putin in ultimii ani farmaciile au ajuns sa stapaneasca fiecare coltisor cu vad comercial. In acelasi timp am observat o crestere masiva a ambalajelor de tot felul, in special a celor din industria alimentara; astazi orice doresti sa cumperi este fie ambalat in plastic, fie ambalat in hartie, lucru nu tocmai grozav pentru mediul inconjurator. Am observat ca aerul este tot mai poluat si greu de respirat si ca apa noastra este din ce in ce mai proasta si plina de agenti patogeni. In ultimul rand, dar nu pe ultimul loc  am observat cata suferinta provocam celorlalte specii de vietuitoare de pe aceasta planeta si chiar oamenilor din diverse colturi ale lumii.  Sistemul in care ne desfasuram viata este….stricat si are nevoie de o reparatie urgenta. Toate problemele despre care am vorbit in randurile de mai sus m-au facut sa caut raspunsuri si sa ma informez cu privire la gasirea unor solutii  potrivite pentru circumstantele in care traim, pentru mine si pentru cei din jurul meu. Asa am ajuns sa citesc despre vegetarianism, veganism si raw-veganism.

Am gasit foarte multa informatie despre alimentatia bazata pe plante si despre impactul pe care aceasta il are asupra organismului uman, asupra mediului inconjurator si asupra planetei pe care traim…si tot ce pot sa spun este ca am ramas uimita; m-a fascinat din primul moment. Am descoperit o comunitate frumoasa in care oamenii se sprijineau reciproc in schimbarea pe care o faceau in vietile lor si asta mi-a placut enorm de mult la vremea respectiva…si inca imi place, nu ma intelegeti gresit. :d In acelasi timp am fost nevoita sa imi infrunt toti demonii si sa analizez tot ceea ce stiam despre alimentatie, tot ceea ce am invatat inca de mic copil referitor la ce este bine  sa mananci si ce iti face rau, a trebuit sa infrunt criticile celor din jur, in special cele venite din partea familiei si a prietenilor….si voi siti cat de greu poate sa devina, uneori. Nu ma plang deloc si nu regret nici o secunda alegerea pe care am facut-o, vreau doar sa reamintesc fiecaruia dinte voi ca toti avem povesti diferite si venim cu un bagaj si o istorie in spate iar provocarile pe care acest stil de viata le aduce pot oscila de la simplu la extrem.

Nu am putut sa nu observ cum in ulltimii 2 ani, cu aproximatie, comunitatea frumoasa despre care vorbeam mai devreme a inceput sa deraieze de la ce este important. Nu am vazut in viata mea atata ura indreptata impotriva altor oameni care au alte idei sau principii (desigur exista si exceptii). Veganii au inceput sa se certe cu vegetarienii, vegetarienii se cearta cu raw-veganii, veganii se cearta cu raw-veganii, vegetarienii, veganii si raw-veganii se cearta cu toti ceilalti oameni care aleg sa manance de toate si toti sustin la unison ca stilul lor de viata este cel mai bun…intelegeti ce vreau sa spun. Asta este nebunie curata!!! Va rog opriti-va!

Nu suntem perfecti si nimeni pe lumea asta nu este. Toti facem ce putem mai bine din punctul in care ne aflam. Ideea de baza este sa consumam hrana cat mai sanatoasa, care are cel mai mic efect negativ asupra mediului inconjurator si asupra celorlalte vietuitoare de pe planeta.Nu despre asta este vorba pana la urma? De o astfel de comunitate avem nevoie; de o comunitate blanda, care inspira prin puterea exemplului.

Despre mine pot sa spun cateva lucruri: nu sunt perfecta deloc. Acum aproape 4 ani am renuntat complet la carne (de orice fel) si am inceput sa elimin produsele lactate, drastic, astfel incat, in clipa de fata pot sa spun ca peste 90% din dieta mea este compusa din alimente de origine vegetala. M-am oprit din a cumpara articole de imbracaminte fabricate din piele naturala si sunt intr-o cautare constanta de produse( make-up, curatenie, etc) prietenoase cu mediul si care nu sunt testate pe animale. Pasii pe care i-am facut in aceasta directie reprezinta pentru mine un progres urias si merg mai departe pasind increzatoare. Poate pentru unii dintre voi reprezint personajul clasic care esueaza lamentabil intr-ale veganismului pentru ca nu am reusit inca sa fiu 100% veggie, insa eu nu gandesc asa. Am reusit sa progresez cu fiecare zi care a trecut si continui sa o fac. Progresul trebuie sa fie in atentia noastra si nu perfectiunea dupa care tot alergam.

Va rog sa incercati sa va imaginati ce s-ar intampla daca majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta ar face o tranzitie usoara catre o alimentatie bazata pe plante, ce impact colosal ar avea asupra tuturor! Sa ne imaginam ca oamenii ar consuma carne 1 data pe saptamana si ar introduce in dieta lor mai multe fructe si legume, asta nu reprezinta un progres? Faptul ca oamenii ar alege sa nu mai foloseasca incaltaminte din piele naturala insa ar manca 1 ou pe saptamana, nu reprezinta un progres? De ce sa nu apreciem o persoana pentru ca incearca sa faca o tranzitie usoara catre o alimentatie bazata pe plante, chiar daca nu o face 100% perfect de la inceput ? Poate in viitor va reusi sa faca mai mult decat poate sa faca astazi, nu avem de unde sa stim ce ne rezerva viitorul.

Suntem cu totii in asta si toti avem acelasi scop, numai ca, uneori, calea este diferita. :d

Daca aceasta comunitate este puternica si reuseste sa inspire prin propriul exemplu, prin rabdare, acceptare si voie buna, putem atrage milioane de oameni, stiinta este acum de partea noastra. Tot ce trebuie sa facem este sa avem rabdare unii cu ceilalti si sa nu credem superiori, cel putin eu asa vad lucrurile.

Iubesc animalele mai mult decat isi poate imagina cineva si acest subiect reprezinta foarte mult pentru mine, dar in acelasi timp iubesc foarte mult si oamenii, in special pe cei din jurul meu, in special pe cei care fac alegeri constiente. Imi iubesc familia pentru ca alege sa manance din ce in ce mai putina carne si imi iubesc prietenii pentru ca sunt deschisi sa incerce mancare vegetala, iar eu aleg sa ii vad ca pe niste oameni care au progresat si asta conteaza cel mai mult, nu sunt perfecti si nici eu nu sunt.

In final as vrea sa mentionez ca va respect si va iubesc pe toti cei care faceti o diferenta in lumea asta. Ma inspirati zi de zi!

Hai sa gasim in noi o bucatica care este dispusa sa accepte orice fel de imbunatatire, de progres, de orice fel, de la cel mai mic la cel mai mare si sunt convinsa ca vom reusi sa schimbam multe. Hai sa vedem jumatatea plina a paharului! Hai sa numai punem etichete pe noi si sa aducem adevarul la lumina; adevarul despre alimentatia din societatea moderna, despre distrugerea mediului inconjurator si despre torturarea in masa a altor vietuitoare.  Acesta trebuie sa fie principalul nostru scop..si sunt convinsa ca oamenii se vor simtii inspirati sa incerce acest stil de viata. Acest proces va veni de la sine. :d

Daca esti de parere ca acest mesaj trebuie vazut de cat mai multe persoane, distribuie-l.

Cu totii avem nevoie de asta!”

                                                                                                                                                                                                                                                 Cu speranta,

                                                                                                                                                                                                                                                Imperfecta din mine