“Sustine lucrurile in care crezi, chiar daca o faci singur”

– Andy Biersack

Am atatea de spus despre acest subiect si atatea lucruri sa impartasesc cu voi, prietenii mei, incat simt ca nu mi-ar ajunge o zi intreaga sa o fac; cu toate astea, incerc sa imi organizez gandurile in propozitii inteligibile si sa ma pun pe scris.

Cu totii ne nastem cu increderea de sine nealterata; toti copiii au o incredere uriasa in fortele proprii, din oficiu, ca sa zic asa. Dar avand in vedere lipsa de curaj si lipsa de exprimare pe care o vedem astazi in lume, putem deduce, fara sa fim genii, ca undeva pe parcurs ne pierdem increderea si personalitatea. Oare cand am inceput sa pretuim mai mult parerile celor din jurul nostru? Sa le pretuim mai mult decat pe ale noastre? Cand am inceput sa credem ca altii stiu mai bine decat noi? Cand am inceput sa copiem comportamentul celor din jurul nostru doar pentru ca pare ca au totul? Cand am inceput sa ne imbracam toti la indigo, doar pentru ca un designer s-a trezit sa spuna ca mov este culoare anului? …si as putea sa continui cu intrebarile, dar presupun ca ati inteles unde bat!

Fiind, in general, o persoana extrem de curioasa in a afla raspunsuri la intrebari existentiale, m-am gandit, desigur, care ar fi raspunsul potrivit la intrebarile de mai sus. Eu mi-am dat propriul raspuns, dar acesta este valabil doar pentru mine deoarece este produsul propriilor mele framantari referitoare la acest subiect. Cred ca am inceput sa ne pierdem pe noi in momentul in care am ales sa ne incredem intr-un alt sistem de credinte si valori, altul decat cel care rezoneaza cel mai bine cu noi.  Momentul in care ne lasam pe noi si acceptam un alt sistem de credinte, ne pierdem increderea in fortele proprii si uitam sa ne sustinem punctele de vedere, uitam sa ne sustinem lucrurile in care credem cu adevarat, deoarece gandurile noastre devin nesigure si foarte greu de auzit. Ne confruntam cu aceasta situatie pentru ca, din pacate, societatea in care traim, a reusit sa faca in asa fel incat sa ne pierdem increderea in noi si sa ne reprogrameze mintile pentru a se potrivi unei anumite tipologii de caracter, usor de controlat, dar mai ales de manipulat.

Ni se arata, tot timpul, care este modul “perfect” in care sa ne imbracam, ni se arata ce sa mancam, cum sa mancam, cand sa mancam, cat sa mancam, cum, dar mai ales cat sa gandim si cand sa gandim, cum sa vorbim, cand sa vorbim, ce este potrivit sa spui si ce nu, suntem bombardati cu reclame menite sa ne spele creierul, suntem invatati sa apreciem foarte mult munca corporatista si sa avem senzatia ca daca avem job de birou trebuie sa ne simtim ca in rai… iar aceste lucruri reprezinta doar o frantura din societatea noastra “copy-paste”.

Sigur o sa imi spuneti ca avem de ales, iar daca spuneti asta, nu pot decat sa ma bucur ca ati realizat acest lucru. Da! Avem de ales, mereu putem alege si asta este grozav, dar vreau sa va intreb cati dintre noi chiar au curajul sa isi urmeze visele si sa isi apere propriul sistem de valori, fara regrete, luandu-si responsabilitatea totala pentru actiunile lor? Cati dintre noi? Nu prea multi as spune eu, dar destui cat sa ne dea incredere si speranta si noua, celor care inca ne scaldam in lipsa de curaj.

Poate ca au reusit sa ne spele mintile cu putin “clor”, dar sufletul nu au cum sa ni-l fure, iar acolo, dragii mei, putem gasi raspunsuri la toate intrebarile noastre. Poate suna, putin… prea metaforic, asa, dar acesta este adevarul!

Sunt sigura ca toti ati intalnit persoane increzatoare in fortele proprii care isi sustin sistemele de valori, cu fruntea sus, cu riscul de a fi considerate putin… diferite. De obicei, acestia sunt oamenii cu care iubesti sa iti petreci timpul, acestia sunt oamenii care nu iti ofera surprise neplacute; ei actioneaza conform propriilor convingeri si intotdeauna respecta opiniile celor din jur, dar nu sunt niciodata slabi si nu ii lasa pe ceilalti sa ii influenteze negativ. Pur si simplu iubesc sa fiu inconjurata de astfel de persoane!

Cauta sa afli ce iti place, ce iubesti si cauta in interiorul tau, care sunt valorile tale, ce te face fericit si ce te face sa tremuri de bucurie, ce iti aduce bucurie in viata si ce nu iti aduce bucurie… si cand o sa fi onest cu tine, sufletul tau iti va arata din nou cine esti tu cu adevarat si o sa arunci masca pe care ti-ai creat-o artificial. Daca pare greu sa afli cine esti cu adevarat, ce te bucura in viata, ei bine, mai ai o varianta: afla ceea ce nu iti place in viata si apoi cauta opusul a ceea ce nu iti place și s-ar putea sa iti gasesti raspunsul. Intr-adevar, este foarte simplu; trebuie doar sa gasim curajul sa depasim convingerea ca alte persoane stiu mai bine decat noi cine suntem si ceea ce avem de facut si atunci o sa fim cu adevarat liberi.

Imaginati-va o lume in care sa sarbatorim diferentele dintre noi, o lume care nu judeca fara sa cunoasca, o lume care imbraiseaza individualitatea, o lume care pune pe piedestal oameni care inspira, care oferă solutii si idei originale despre viata si pentru viata, nu falsitate, nu oameni care joacă un rol, rolul de a fi fericit … Cred ca acesta este cel mai greu rol de jucat in viata, sa te prefaci ca esti fericit…

Exprima-te cu bunatate, fi adevarat, respecta-i pe altii, nu fi arogant și fi intelegator cu cei care nu sunt pe aceeasi “pagina” cu tine, nu sunt oameni rai, doar ca impartasesc o opinie diferita. Incearca sa iti motivezi alegerile, acest lucru ii poate ajuta pe ceilalti, poate poti sa ii inspiri sa devina ceea ce au visat din totdeauna, dar nu te justifica niciodata si nu iti cere scuze pentru alegerile pe care le faci!

… si lumea va deveni un loc mult mai bun