TANARUL CU PUNGA DE PLASTIC VS BUNICUL CU SACOSA DE CARPA

TANARUL CU PUNGA DE PLASTIC VS BUNICUL CU SACOSA DE CARPA

Nu am cum sa nu imi aduc aminte de faianta alba din bucataria bunicii mele; de fapt nu am cum sa nu imi aduc aminte de pungile de plastic ce stateau lipite de faianta alba. Pungi transparente, ude si lipite. Ce amintiri ciudate, ce bunica ciudata, ce modalitate dubioasa de a iti infrumuseta faianta din bucatarie. Auzi tu…se spalau pungile si se lipeau de faianta pentru a se usca !? Dupa uscare, pungile, erau numai bune de umplut cu te miri ce carne pentru congelator sau cu sandwich-uri cu salam de vara pentru pauza de masa de la ora 9:30, din timpul scolii. O adevarata nebunie! Ce credeti ca eu am facut exceptie de la regula? Ba mai mult, eram

VEGETARIANISMUL & SOCIETATEA

Sa incepem polemica… Daca ai curiozitatea sa dai “cautare” pe Google: “vegetarianism”, o sa ramai surprins cand o sa descoperi placerea pe care o au oamenii sa defineasca si sa eticheteze alti oameni, credintele acestora dar mai ales alegerile lor alimentare. Acesta este un fapt! Pur si simplu iubim sa etichetam alti oameni si cateodata iubim sa ne etichetam chiar si pe noi, devenind frustrati de cele mai multe ori atunci cand nu reusim sa ne comportam conform etichetei pe care tot noi ne-am pus-o, cu maiestrie pe frunte. Acesta este un comportament atata de normal in societatea zilelor noastre incat nu il mai vedem ca fiind ceva ciudat. Mie nu imi plac definitiile in general (dupa cum se poate

ALEGAND INSPIRATIA IN LOCUL PERFECTIUNII

ALEGAND INSPIRATIA IN LOCUL PERFECTIUNII Copil fiind si apoi adolescent, obisnuiam sa am o relatie foarte proasta cu mancarea. Pana in al doilea an de facultate nu mi-am pus niciodata un semn de intrebare vis a vis de alegerile alimentare pe care le faceam si nu am realizat niciodata ca poate mancam prea des, sau prea mult, sau poate la ore nepotrivite, prea picant sau prea sarat, sau chiar prea gras, etc. Pur si simplu nu imi trecea prin minte ca modul in care interactionam cu mancarea era foarte diferit de ceea ce era natural pentru noi ca si specie umana.   Cand eram micuta eram foarte indragostita de tatal meu si … de cartofii prajiti. Credeti sau nu, eram

Planeta albastra si Pamantenii

Ma incearca niste emotii incredibile cand vine vorba despre Terra, planeta albastra. Aproape ca ma lasa fara cuvinte. Nadajduiesc insa, sa imi revin si sa pot scrie, cu patima, despre incredibilul loc pe care noi toti l-am ales ca si casa. Dragostea mea pentru Terra are radacini in copilarie, de pe vremea cand tatal meu il citea cu patos pe Isaac Asimov (pentru cei ce nu stiu stiu, Isaac Asimov, a fost un autor de carti SF). Nu cred ca era seara sa nu citeasca macar 1 pagina, inainte sa adoarma. Imi aduc aminte cu drag cum ma “stricam de ras” in momentul in care incepeau sa ii tremure mainile sub greutatea cartii si intr-un final, cartea ii ateriza negresit